g’log

continuare de la “despre viata sanatoasa”

autorul este un imigrant mexican in Suedia)…
> interesant !
>
>
> RUGAMINTEA: CITESTE PANA LA SFASIT !!! Si trimite mai
> departe!!!
>
> In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez
> la Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva
> foarte interesant. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se
> concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea.
> Este o regula.
>
> Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni,
> argentinieni, columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani,
> australieni, asiatici etc…) o anxietate generalizata in
> cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru
> rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta
> intarziate ale suedezilor.
>
> Suedezii dezbat, si iar dezbat,organizeaza “n”
> sedinte, efectueaza evaluari, etc…, SI LUCREAZA …  dupa
> o schema mult mai incetinita. Ceea ce este uimitor, este ca
> acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor (al
> suedezilor), astfel ca punand
>  impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita,
> nu prea inregistreaza pierderi.
>
> Pe scurt:
> 1)  Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
> 2)  Nu are decat 2 milioane de locuitori;
> 3)  Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii
> de locuitori, asa ca o mica localitate din Mexic;
> 4)  Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania,
> Ericsson,Electrolux, ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.
>
> Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de
> importanta lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele
> propulsoare ale navetelor de la NASA.
>
> Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie
> salariul. Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor
> care sa aiba o cultura colectiva ca a suedezilor.
> Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o
> idee:
> Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre
> colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare
> dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si
> fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca
> masina tot timpul foarte departe de intrare. In fiecare
> dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la
> serviciu…
>       In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a
> doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu
> un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
> – Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea
> este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la
> mare distanta de intrare….
> Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
> – Nu, dar noi, care ajungem foarte devreme, avem tot timpul
> sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu, au
> mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare,
> nu crezi?
>
> Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost
> suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.
>
> Mai nou, in Europa exista un curent denumit “Slow
> Food” (Slow Food International Association), Asociatia
> internationala a alimentatiei cu rabdare, al carei simbol
> este melcul, isi are centrul in Italia.
> Ceea ce predica aceasta miscare “slow food” este
> ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a
> savura mancarea, pentru a se bucura de procesul de prepare
> al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba
> si de calitate.
>
> Ideea este de a se contrapune spiritului “Fast
> Food”  si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata.
> Surpriza este ca aceasta miscare  Slow Food, serveste ca
> baza pentru o miscare mult mai ampla numita Slow Europe ,
> dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale
> editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a
> grabei si nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a
> avea
> nivelul vietii in cantitate mare, opus la a avea calitate,
> (ma refer la calitate de viata, sau calitate umana).
>
> Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar
> daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai
> productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si
> germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana
> de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu
> un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita “slow
> attitude”, atrage atentia pana si americanilor,
> discipolii lucrului rapid, imediat si in cantitate mare. Pe
> de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa
> se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si
> productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie
> la detalii si mai putin stress.
> Practicand acest lucru in viata,  inseamna o intoarcere la
> valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale
> bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati. O
> intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL,
> indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale
> ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale
> vietii simple si ale  convietuirii, ale religiei si
> credintei.
>
> INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL,
> MAI CALM, SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI
> OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.
>
> E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate
> acestea. E posibil ca vechile proverbe: “Cu rabdarea
> trece marea” si “Graba strica treaba”, sa
> merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie.
> Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul,
> statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe
> serioase de calitate, fara graba, chiar pentru a mari
> productivitatea si calitatea
> produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?
>
> In filmul “Parfum de femeie” exista o scena de
> neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o
> fata la dans si ea ii raspunde:
> – Nu pot,  logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul
> ii raspunde:
> – Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un
> tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena
> de 2 sau 3 minute.
>
> Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand
> mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada
> pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp.
> Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, si uita
> sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu
> adevarat.
>
> Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult,
> nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in
> utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie
> sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa
> cum zice John Lennon: “Viata este ceea ce se intampla
> in timp ce planificam viitorul”.
>
> Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana
> la sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa
> nu piarda timpul…. Atat de valoros in aceasta lume
> globalizata !